Mai mult la volan prin Lake District din Regatul inca Unit al Marii Britanii

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter

Cand am fost prima oara in Lake District, in urma cu cativa ani, am cazut in capcana oricarui turist, alegand sa stam intr-o minunata casa veche, victorian de veche, cu tavane joase si vopsita pe dinafara in alb, cu var si cautand sa comasam intr-un weekend tot ceea ce internetul recomanda. Printre altele, o urcare usoara pe un munte cu doua varfuri din apropiere, numit Cat Bells, la 451 metri desupra nivelului marii.

Stiu ca la mentionarea inaltimii acestuia poti “pierde” multi cititori obisnuiti cu cifre cat mai mari dar sunt multe alte aspecte attractive legate de zona. Atunci, am reusit sa urcam cu tot cu eroicii copii pe cel mai mic dintre varfuri inainte ca grijile familiale naturale sa ne intoarca din drum. Ca atare, am plecat spre casa cu sentimentul ca trebuie sa revenim candva in zona.

Districtul lacului sau Lake District e un parc national situat in partea de nord- vest a Angliei. Este o combinatie placuta si neasteptata de munti josi si lacuri care incanta ochiul si apoi sufletul. Cele mai inalte varfuri sunt Scafell Pike (978m), Scafell (965m), Helvellyn (951m) si Skiddaw (931m). Venind dinspre nord, o mare parte a calatoriei catre District e facuta pe autostrazi plicticoase care te pregatesc, parca, pentru frumusetea si calmul locurilor pe care urmeaza sa le vezi. Odata iesiti de pe autostrada la Penrith, peisajul incepe, incet-incet sa se schimbe si vai largi cu pasuni verzi, paduri, lacuri si dealuri din ce in ce mai inalte incep sa apara in fata ochilor. De data asta am stat la camping, cu cortul, la iesirea din Keswick, adevarata “capitala” a districtului. Nu mai trebuie sa spun ca statul la cort iti ofera o perceptive diferita a timpului si legaturi mai speciale cu natura. Cu atat mai amplificate acolo cu cat factorul uman e neglijabil, muzica data tare din masina, vociferarile si gratarele agresive lipsind.

s1

Odata cazarea rezolvata am pornit explorarea. Sunt multe posibilitati de a te deplasa prin zona- tren, autobuz, bicicleta, salupa sau chiar mersul pe jos- dar masina ramane mai convenabila macar sa te duca de la un loc de vizitat la altul. Drumurile sunt bune, de la un capat la altul al Districtului- fie ca mergi de la nord la suds au de la est la vest nu sunt mai mult de 60 de kilometri dar semnalizarea atractiilor, ca o tendinta general pe insula, tinde sa sporeasca misterul locurilor prin lipsa.   

s2

Cu gandul la prima vizita in District, am pornit dis de dimineata cu gandul de a “cuceri” Cat Bells. Pana in apropierea bazei muntelui poti ajunge cu masina care, din fericire, pe masura ce inaintezi devine incomodanta, caci drumul devine din ce in ce mai ingust si locurile de parcare sunt putine. De acolo, te asteapta o urcare relativ usoara, foarte populara printer turistii tineri si familii si nu numai.

Ca sa pornesti urcarea, poti alege unul din cele cateva puncte desemnate in functie de dificultate si pornesti intr-un zig-zag usor dupa care urmeaza segmente mai inclinate, culminand cu o sa destul de lata care este excelenta pentru a admira privelistea si a te odihni. Intr-o zi cu soare panorama este si mai minunata. Daca vrei, poti urca pe platou si mai direct, de oriunde de pe cararea care inconjoara muntele, pe un versant cu terase destul de inclinat dar placut de urcat ca ritm si intensitate. Coborarea aleasa in felul asta e si mai incitanta iar genunchii tai vor”protesta” seara.  

s3s4

O vizita in Keswick, despartit de Catbells de lacul Derwent, este absolut recomandata. Centrul vechi este pastrat destul de bine si privelistea de la malul lacului este minunata. In afara de Keswick, in bunul stil al turismului britanic, este cate ceva de facut pentru fiecare, fie ca vrei sa te plimbi cu vaporul pe lacuri, sa mergi cu bicicleta, sa vizitezi rezervatii forestiere cum e cea de la Whinlatter, cascade mai mari sau mai mici sau domenii intregi in mijlocul carora troneaza, fara exceptie, o resedinta impunatoare, ca sa enumar doar cateva atractii ingrijite foarte bine si ridicate la rang de afaceri. Nimic rau in asta atat timp cat te simti excelent dupa vizita si asta se cam intampla.

Alte exemple care imi vin in minte sunt muzeul exploatarii de grafit din zona care contine cel mai lung creion din lume sau vizita la casa memoriala a faimoasei autoare de carti pentru copii, Beatrix Potter! Nu pot omite existenta in zona a unor “Stonehenge”-uri locale, cum ar fi cea numita Castlerigg Stone Circle, o asezare radiala a 38 de pietre, cea mai inalta fiind de circa 3 metri, datand, se pare, de circa 5000 de ani! Alte lacuri prin zona sunt Windermere, Ullswater si Butermere ca sa numesc doar cateva, si e interesant sa simti, treptat, diferenta de relief, de la nord la sud, intre zona muntoasa si cea mai de ses, cu mai multe lacuri. Mergand cu masina in jurul acestor lacuri, ajungand la poalele unui munte sau in dreptul indicatorului spre o cascada, simti nevoia acuta sa te opresti, sa abandonezi masina si sa explori zona mult mai des decat ti-ai planificat. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *