De la Wildkogel la Mühlbach

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter

Raul Salzach isi incepe calatoria prin Austria si Germania in zona cascadei Krimml, aproape de pasul Gerlos, una dintre cele mai pitoresti zone ale Salzburgului.

Am ajuns aici prima oara intr-un sfarsit de octombrie acum cativa ani si am strabatut zona cu bicicleta pe excelentele piste asfaltate (sau nu pe unele portiuni), admirand muntii care strajuiau valea lata de-a lungul ei. Articolul se gaseste aici.

Era in 2011 si au trebuit sa treaca un sezon de ski in 2013 ca sa vedem adevaratul potential al zonei montane.

In iunie 2015 am pornit cu gandul de a urca varfurile si vaile importante ale zonei, iar Wildkogel era prima si cea mai accesibila destinatie din zona in care eram cazati.

Profitand de gratuitea acordata in zona pentru transportul public si pe cablu (la cazare am primit un card individual care asigura acest lucru, plus multe alte facilitati in zona, vizite la muzee, stranduri, parcare, etc), am ajus relativ repede din Mühlbach spre zona inalta, cu ajutorul trenului pana in Neukirchen am Grossvenediger si al telegondolei care te poarta la 2000 de metri din localitate.

 

DSCF2562

IIMG_7191n patruzeci si cinci de minute am ajuns apoi pe varf, intr-un urcus lejer petrecut cu imaginea lacurilor artificiale create pentru alimentarea tunurilor de zapada in timpul iernii si a fotogenicului Grosser Rettenstein, varf aflat la o distanta de aproape 4 ore de mers de la Wildkogel.

 

 

IMG_7179Cum destinatia noastra era alta, am purces la lungul drum spre Bramberg / Mühlbach: pentru primele doua ore, cararea se intinde pe coasta muntelui, pe o curba de nivel pe care aproape nu simti sa coboare.

 

 

 

IMG_7196

 

IMG_7186De partea cealalte strajuiesc varfurile de peste 3000 de metri ai parcului national Hohe Tauern.

Vaile de vis-a-vis, Hollersbachtal, Halbachtal, aveam sa le parcurgem in zilele urmatoare, intr-o incercare de a urca spre zapezile care aveau sa dureze pana tarziu in vara.

 

IMG_7269Din cand in cand, cate o bancuta iti aminteste de civilizatie. In acest inceput de iunie 2015 suntem insa singuri pe tot traseul de la Wildkogel spre Mühlbach.

Se aude doar suierul vantului placut, intr-o tacere care te invita la contemplare.

 

 

DSCF2630

Drumul intra apoi intr-o padure rara de pini, care se transforma treptat intr-o alta de foioase ceva mai jos.

Zapada abia s-a topit in majoritatea regiunilor, si pamantul este de  multe ori moale si saturat de apa. Gazdele noastre ne povesteau ca o zapada proaspata cazuse chiar la sfarsit de mai si asta a intarziat semnificativ procesul de topire si de intrare in vara.

Cararea trece peste zona din care localitatea Bramberg am Wildkogel pare vertical plasata sub noi si iese pe Sonnberg, muntele care pazeste Mühlbach-ul. Aici ai impresia ca aproape ai ajuns la destinatie dupa mai bine de 4 ore de mers.
IMG_7281

 

Este o iluzie insa, aproape de final parcurgi Sonnenweg, Cararea Soarelui, care pare ca o ia in directie opusa decat ai avea nevoie.
IMG_7287 Si mai parcurgem inca aproape o ora de aici pana in centrul Mühlbach-ului, insotiti de privirile animalelor care par uimite de primii trecatori pe care ii vad in acest an.

IMG_7300

 

Am respirat pe Wildkogel acel aer de primavara tarzie, cum doar la munte poti sa il simti in luna lui iunie.

Muntele, plin de flori, iti lasa o senzatie de libertate si de evadare: poti sa admiri aglomeratia vaii de la o mie de metrii distanta si sa iti faci o reintegrare atat de blanda in aceasta vale, incat placerea calatoriei iti ramane intiparita pana la relaxarea de pe terasa vilei unde eram cazati.

Si multa vreme dupa aceea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *