Ratarea lunii “la mustață”

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter

 

Camparea la lacul Capra este o traditie, aproape in fiecare an reusim sa ducem cortul pana acolo si sa petrecem cel putin o noapte cu imaginea varfului Vanatoarea lui Buteanu in fata ochilor atunci cand deschideam fermoarul la cort dimineata.

Si anul acesta, la sfarsitul unei veri atipice, ne-am propus sa ajungem cu cortul in Fagaras. Am pornit sambata, 5 septembrie, la 5 dimineata din Bucuresti, iar la ora 9 parcam in fata cabanei aflata chiar la startul traseului spre Saua Capra.

Pentru prima oara in ultimii douazeci de ani, platim si parcarea… negociata la jumatate din tariful zilnic. Vremea isi facea de cap si am decis sa facem o tura de recunoastere. Pe langa norii care fugeau pe cer, un vant puternic si rece isi facea de cap. Veneam de la o vreme caniculara, in Bucuresti se anuntasera 37 de grade in ziua respectiva, iar aici pareau sub 10, senzatia de frig fiind intarita in primul rand de vant.

Am lasat rucsacii mari la masina si am pornit spre Saua Capra cu un bagaj minim. Ajunsi in sa, cu greu am reusit sa ne mentinem o pozitie verticala. Vantul spulbera totul in calea sa.

Am mai facut cativa pasi spre lacul Capra – mai jos se observa perdelele de vant care suflau puternic pe suprafata acestuia.

 

DSCF3305_3

Mai jos, la Caprita, vantul parea ca se mai domolea si doar cateva incretituri mai brazdau lacul.

DSCF3316_3

Am hotarat sa facem o tura scurta si sa renuntam la campare. Vremea prognoza oricum cateva valuri de furtuna in ziua respectiva si nu vroiam sa aflam daca vantul putea sa bata si cu mai mare putere decat atat. In plus, cortul ar fi fost dificil de intins pe o astfel de vreme.

Am pornit incet pe cararea cu cruce albastra care porneste spre Cabana Cota 2000 si care trece pe langa izvorul de la lacul Caprita.

DSCF3322_3

Ajunsi in culme, am parasit cararea care mergea spre stanga si am apucat-o de-a lungul muntelui Paltinu, pe urmele facute de turmele de oi, ocolind varful si iesind in saua Paltinului. Caldarea Balii incepea sa se aglomereze, dar aici sus numarul turistilor care se aventurasera pe creasta era mic.

DSCF3324_3 DSCF3331_3

Am continuat drumul, alegand varianta de sub creasta, nemarcata, dar mai ferita de vant.

Traseul de creasta trecea prin dreapta noastra, marcat cu banda rosie.

DSCF3333_3

Si iata-ne iesiti langa Turnul Paltinului. La nivelul solului vantul era acceptabil, asa ca ne-am intins in iarba.

Incalziti de soare, parca totul era mai bine. In zare: Lespezi, aproape suprapus cu Turnul Paltinului, Caltun si Negoiu.

DSCF3335_3

Admirand varfurile, langa Turnul Paltinului, am surprins un pilot care a ratat “la mustata” intalnirea cu luna.

DSCF3341_3

Am impins zoom-ul la maxim si am observat pe Negoiu “statia de realimentare” a celor care participau, traditional la inceput de septembrie, la maratonul Ultra Trail Fagaras 2015.

Precedenta intalnire cu participantii la acest adevarat maraton montan destinat perechilor a fost in 2013. Vezi aici.

DSCF3343_3 DSCF3345_3 DSCF3347_3

Plecam din atat de fotogenica poiana mergand spre dreapta si intorcandu-ne astfel spre Caldarea Balii.

Se vede Valea Doamnei, traseu pe care l-am parcurs acum 17 de ani intr-o coborare relaxata. In ziua respectiva veneam aici dupa o intalnire cu o seara inainte cu ursul la Gura Diham in iunie 1998 (intalnire care avea sa ne lase fara primul nostru cort, un Cerna).

DSCF3356_3

Din Saua Doamnei alegem traseul marcat cu banda albastra care ocoleste piezis caldarea Balii, trecand departe de tarabele zgomotoase.

DSCF3361_3

 

Am plecat pe la amiaza spre casa, cu regretul ca nu am reusit sa ramanem peste noapte la Capra, dar justificat intr-un fel de oboseala adusa de vantul puternic.

Ne-am mai programat anul acesta o tura pe Vanatoarea lui Buteanu, sper ca vremea nu ne va mai impiedica sa ne atingem obiectivul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *