Vienna Calling
Viena in luna lui ciresar este perfecta: orasul nu este nici prea aglomerat, iar vremea inca nu este sufocant de calda, permitand plimbari lungi din zori si pana dupa apusul soarelui.
Am trecut de cateva ori pe langa oras, in drum spre partiile de schi sau drumurile de bicicleta, fara sa ne oprim. De aceasta data insa ne-am spus ca macar doua zile trebuiesc petrecute si in orasul celebru, capitala a civilizatei central europene.
Cazarea am reusit sa ne-o asiguram la pensiunea Lucinel, apartinand unui roman plecat de foarte multi ani din tara si care a amenajat o cocheta casa intr-un sat la saptesprezece kilometri de centrul Vienei, gazduind in principal doar conationali.
Gazda, dl. Lucian Asandi, te primeste cu un pahar de rachiu, cu voie buna si iti intretine sederea cu multe sfaturi folositoare, mai ales pentru cei ca noi, sositi prima oara in oras. Pe langa harta pe care ti-o pune la dispozitie, marcand toate obiectivele importante, cel mai folositor sfat mi s-a parut cel legat de locul de parcare. In alte orase austrice, Salzburg si Insbruck, am parcat in locuri scumpe, care iti usurau portofelul de 15-16 Euro pentru 3-4 ore de parcare.
In Viena insa, la sfatul gazdei, am parcat central, gratuit, mergand exact la adresa indicata, unde locurile erau libere.
Am dat bicicletele jos de pe masina si am purces, in prima zi, la drum.
Primul obiectiv este centrul istoric al orasului interior, complexul Hofburg.
In zona poti petrece o zi intreaga, obiectivele inghesuindu-se pe distante de 10-20 de minute de parcurs cu piciorul, de la Palatul Hofburg si muzeul Sissi la cladirea impunatoare a primariei (Rathaus).
Parcuri largi si racoroase iti permit sa faci o pauza de hidratare intre obiective.
Cu siguranta insa, simti un impuls contiuu sa te reintorci la Hofburg, fosta resedinta a familiei imperiale: povestea imparatesei Elisabeta, muzeul din apartamentele sale si ale imparatului Franz Joseph, obiectele expuse de la tavi aurite si farfurii pictate manual la vesela in care au servit familiile regale din intreaga Europa, sunt impresionante.
Dupa ore intregi, ne-am urcat in şa (trebuie spus ca Viena beneficiaza de un modern sistem de transport pentru turisti, autobuze, metrou, etc, dar bicicleta iti ofera cele mai mari avantaje din punctul de vedere al mobilitatii) si am plecat pe malul Dunarii spre Hundertwasser Haus, un bloc de apartamente realizat in anul 1985 de artistul care a dat si numele cladirii.
Blocul are apartamentele delimitate prin colorit diferit, iar ferestrele sunt tipice fiecarui apartament, cu forme neregulate.
Dupa o cina la restaurantul din spatele blocului care adaposteste si un muzeu de arta moderna, am plecat sa parcurgem “Ring”-ul, un inel care inconjoara partea mediana a orasului. Drumul strabate strazi largi, parcurse de tramvaie; nu stiu cum fac vienezii, dar reusesc sa nu aglomereze cu masini deloc aceste artere, in schimb toata lumea strabate arterele pe jos sau cu bicicleta.
Treci, pe rand, pe langa cladirea operei de stat, unde un ecran imens proiecteaza spectacolele pentru cei aflati in afara salii, pe langa statuile lui Goethe, Mozart, etc; la inchiderea inelului, parcam bicicletele pe portbagajul masinii si plecam spre Turnul Dunarii, aflat pe celelalt mal, acolo unde se afla si partea corporatista a Vienei, marcata de zgarie-nori si de cladiri de birouri.
A doua zi este timpul pentru Schonbrunn. La sfatul gazdei noastre nu mai vizitam si muzeul propriu-zis, acesta avand exponate similare cu cele de la Hofburg si Sissi, dar strabatem largul parc in lung si in lat, domeniu care cuprinde gradina zoologica, fantani arteziene, elestee si alei largi pline de statui.
Panorama Vienei o ai insa completa dupa ce strabati drumul serpuit care urca pe dealurile de vest si de unde imaginea completa a orasului seamana intr-un fel cu cea pe care o ai asupra Brasovului cand mergi spre Poiana.
Mai ramane de vazut, spre apusul soarelui, parcul de distractii din Prater, loc unde bicicleta se dovedeste din nou extrem de utila – am intalnit aici un drum asfaltat, drept, lung de aproximativ cinci-sase kilometri care strabate padurea si trece pe sub autostrada, dedicat doar biciclistilor si celor cu role.
Desi planul initial prevedea doar doua zile pline petrecute in Viena, multitudinea obiectivelor, a strazilor pline de farmec aparte, a oamenilor care respirau civilizatia prin fiecare por, ar fi impus o perioada mai lunga petrecuta aici.
Aveam sa plecam insa mai departe spre obiectivul principal al excursiei, zona Interlaken, un paradis al muntilor celebrii Jungfrau, Eiger, al lacurilor Thun si Brienz, al varfurilor semete dar usor de abordat datorita numeroaselor mijloace de transport pe cablu (Niederhorn, Niesen). Dar despre asta in alte pagini…
Leave a Reply